Columna lui Traian

Ideea unei copii a Columnei în România i-a entuziasmat pe cărturarii, oamenii de litere și de artă din secolul al XIX-lea. Prima propunere de reconstituire a Columnei la București îi aparține lui Mihail Kogălniceanu. În anul 1867, discutându-se în parlament bugetul pentru instrucțiunea publică, în presa vremii se face propagandă pentru obținerea de fonduri în vederea executării unei copii după „acel nemuritor document al istoriei noastre“, după cum scria gazeta „Românul“, din 9 februarie 1867.

Abia în 1939 statul român comană copia Columnei lui Traian unor meșteri de la Vatican, sub supravegherea lui Francesco Mercatalli. Inițial, s-a comandat numai fusul coloanei, apoi și soclul, în eventualitatea unei reconstituiri. Războiul a făcut ca mulajele după reliefurile Columnei să nu ajungă în țară decât cu mare întârziere. Ele au fost adăpostite în subsolurile Muzeului Lateran, ale Forului lui Traian și în depozitele Palatului Expozițiilor.

După multe demersuri și tratative diplomatice, copia Columnei lui Traian a ajuns la București, în iunie 1967, în acest fel împlinindu-se încă unul din dezideratele noastre de veacuri. Imediat după venirea lor, mulajele Columnei au fost expuse în clădirea Muzeului de Istorie a Partidului Comunist, a Mișcării Democratice și Revoluționare din România. Copia realizată la Roma are mari avantaje, întrucât materialul din care este făcută – ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură – se apropie ca aspect de cel original; soclul, imitând perfect originalul, dă imaginea exactă a proporțiilor monumentului.